Ce acte îmi trebuie pentru succesiune?
Pentru succesiunea la notar vă trebuie certificatul de deces, actele de stare civilă care dovedesc rudenia cu defunctul, actele de proprietate ale bunurilor, testamentul (dacă există) și actele de identitate. Vă trebuie și cel puțin doi martori care l-au cunoscut pe defunct și care, de regulă, nu îi sunt rude apropiate. Notarul mai are nevoie de certificatele de atestare fiscală ale defunctului de la ANAF și de la primărie, pe care legea îl obligă să le ceară. Dacă succesiunea este finalizată în cel mult doi ani de la deces, nu se plătește impozit; dacă se finalizează mai târziu, impozitul este de 1% din valoarea imobilelor moștenite.
Lista de acte pentru notar
Succesiunea se dezbate la un notar din circumscripția tribunalului în care se află ultimul domiciliu al defunctului. Dacă ultimul domiciliu a fost în județul Vaslui, puteți merge la orice birou notarial din județ. Dacă un alt moștenitor a deschis deja dosarul la un notar, succesiunea continuă acolo.
- 01Certificatul de decesDacă aveți și actul de identitate al defunctului, aduceți-l.
- 02Actele de stare civilă ale moștenitorilor, care dovedesc rudenia cu defunctulCertificatele de naștere și, pentru soțul rămas în viață, certificatul de căsătorie. Cine și-a schimbat numele prin căsătorie aduce și certificatul de căsătorie. Dacă rudenia trece printr-o persoană decedată, de exemplu la nepoții al căror părinte a murit înaintea bunicului, aduceți și actele acesteia.
- 03Actele de proprietate ale bunurilorContracte, titluri de proprietate pentru teren, certificate de moștenitor mai vechi. Extrasul de carte funciară îl obține, de regulă, notarul.
- 04Pentru banii din bancă și pentru mașină, dacă este cazulNumele băncii și, dacă le aveți, extrase de cont sau contractul de depozit; notarul poate cere informațiile și direct de la bancă. Pentru mașină, actele ei; unele birouri notariale cer și un certificat fiscal pentru mașină de la primărie.
- 05Testamentul, dacă existăNotarul verifică oricum, în registrele naționale ale notarilor, dacă este înregistrat vreun testament.
- 06Certificatele de atestare fiscală ale defunctului, de la ANAF și de la primărieLegea îl obligă pe notar să le ceară. Întrebați la programare dacă trebuie să aduceți vreunul dintre ele.
- 07Cel puțin doi martori care l-au cunoscut pe defunctDe regulă, nu pot fi rude sau afini ai defunctului până la gradul al treilea. Vedeți mai jos cine poate fi martor.
- 08Actele de identitate ale moștenitorilor și ale martorilorUn moștenitor care nu poate veni poate fi reprezentat de o persoană cu procură specială autentică.
Notarul verifică singur, în registrele naționale ale notarilor, dacă există testamente, acceptări sau renunțări la moștenire și ce regim matrimonial avea defunctul. Un birou notarial poate cere și alte acte, în funcție de bunuri, așa că întrebați înainte de programare.
Certificatele fiscale și martorii
-
01
Două certificate de atestare fiscală
Când se dezbate o succesiune, notarul are obligația să ceară certificate de atestare fiscală pentru defunct, atât de la ANAF, cât și de la primărie (Codul de procedură fiscală, art. 160 alin. (2)). Certificatele arată dacă defunctul mai avea de plătit impozite, taxe sau alte sume către stat. Nu sunt necesare, de exemplu, pentru un certificat de calitate de moștenitor sau pentru un certificat privind numai locul de veci (art. 160 alin. (3)).
Legea pune cererea în sarcina notarului, nu a dumneavoastră. În practică, unele birouri notariale le cer moștenitorilor să aducă certificatul de la primărie, iar uneori și pe cel de la ANAF, după ce dosarul a fost deschis. Dacă defunctul avea bunuri în mai multe localități, poate fi nevoie de câte un certificat de la fiecare primărie. Întrebați la biroul notarial cine le obține.
-
02
Cine poate fi martor
Cine sunt moștenitorii se dovedește cu acte de stare civilă, cu testamentul și cu martori (Legea nr. 36/1995, art. 108). Notarul ascultă cel puțin doi martori, care trebuie să știe date despre defunct, câți moștenitori a lăsat și cine sunt aceștia.
Mulți vin cu rudele cele mai apropiate, dar nu pot fi martori rudele și afinii defunctului până la gradul al treilea, decât dacă toți moștenitorii sunt de acord. Rudele până la gradul al treilea sunt, de exemplu, părinții și copiii, frații și surorile, bunicii și nepoții de fiu sau de fiică, unchii, mătușile și nepoții de frate sau de soră. Afinii sunt rudele soțului sau ale soției defunctului și soții rudelor lui: socrii, cumnații, ginerele, nora.
De obicei, martorii potriviți sunt vecini, foști colegi sau prieteni ai familiei care l-au cunoscut bine pe defunct. Vin la notar cu actul de identitate.
Impozitul: 0 lei sau 1% din imobile
| Când se finalizează succesiunea | Impozit |
|---|---|
| Finalizată în cel mult 2 ani de la deces | 0 leinu se datorează impozit |
| Finalizată după mai mult de 2 ani de la deces | 1%din valoarea netă a imobilelor moștenite. Banii, mașina și celelalte bunuri mobile nu intră în calcul. |
Aceasta este regula din Codul fiscal, art. 111 alin. (3), în vigoare în 2026. „Finalizată” înseamnă că notarul a întocmit încheierea finală a succesiunii în cei doi ani. Nu este suficient să deschideți dosarul în acest interval. Regula celor doi ani se aplică și când succesiunea se finalizează printr-o hotărâre judecătorească.
Impozitul de 1% se calculează numai la valoarea imobilelor: case, apartamente, terenuri, din care se scade partea din datoriile moștenirii care le revine. Valoarea este cea declarată de moștenitori, dar nu mai mică decât valoarea minimă din studiul de piață al camerei notarilor publici. Impozitul se plătește la notar, la data finalizării; dacă succesiunea se finalizează prin hotărâre judecătorească, impozitul îl stabilește administrația fiscală, prin decizie de impunere.
Pentru bunuri descoperite după finalizare se poate elibera un certificat de moștenitor suplimentar. Dacă și acesta este finalizat în cei doi ani de la deces, nu se plătește impozit; după aceea, impozitul se calculează numai pentru imobilele adăugate în el.
Moștenirea cuprinde o casă evaluată la 150.000 lei și 40.000 lei într-un cont bancar, fără datorii. Succesiunea se finalizează la trei ani după deces. Impozitul este de 1.500 lei, adică 1% din valoarea casei. Banii din cont nu se impozitează. Dacă aceeași succesiune ar fi fost finalizată în primii doi ani, impozitul ar fi fost 0 lei.
Separat de impozit se plătește onorariul notarului. Suma exactă o comunică biroul notarial.
Ce se înțelege adesea greșit
- „A trecut un an de la deces, nu mai putem face succesiunea.” Succesiunea poate fi dezbătută la notar și după mulți ani. Termenul de un an de la deces (Codul civil, art. 1103) privește acceptarea moștenirii, nu drumul la notar. Contează însă dacă în acest an ați acceptat moștenirea, expres sau tacit, de exemplu folosind bunuri din moștenire sau dispunând de ele; altfel riscați să pierdeți dreptul la moștenire. Ce înseamnă aceasta pentru dumneavoastră: Am pierdut termenul de succesiune?
- „Impozitul este 1% din tot ce moștenim.” Nu. Se calculează numai la valoarea imobilelor și numai dacă succesiunea se finalizează după doi ani de la deces.
- „Am deschis dosarul în primii doi ani, deci nu plătim impozit.” Contează data încheierii finale, nu data la care ați depus cererea la notar.
- „Trebuie să venim toți la notar.” Un moștenitor care nu poate veni, inclusiv unul plecat din țară, poate fi reprezentat pe baza unei procuri speciale autentice. Pentru cei din străinătate, varianta cea mai sigură este procura făcută la un consulat al României. Dacă defunctul era căsătorit sau avea datorii, notarii din România pot chiar cere ca procura să fie încheiată la consulat. Detalii: Sunt plecat din țară. Pot rezolva de la distanță?
Vreți un răspuns pentru cazul dumneavoastră?
Mai sus este descrisă regula generală. Situația dumneavoastră poate avea detalii care schimbă varianta potrivită.